Exista diverse teorii care definesc felul in care acumulam cunostiinte, in care ne adaptam la societate si modul in care ne dezvoltam personalitatea.
Daca am privi toate cunostiintele din lume ca pe un arbore probabil ca ne-ar gasi un loc pe una dintre ramurile sale.
Sunt oameni care privesc tulpina si raman inmarmuriti langa ea ... o viata.
Sunt oameni care incearca, urca, sar, topaie, se prind de tulpina, dar ajunsi acolo ingheata ... o viata.
Sunt oameni care prind bine trunchiul in brate si il strang cu putere, urca si ajung pe ramuri, isi gasesc un cuib confortabil si raman ... o viata.
Sunt oameni, care ajungi pe ramuri sunt cuprinsi de nesat. Traiesc o viata cu o foame de nepotolit, agatandu-se in continuu de ramuri noi. Urca mereu pe crengi si ramuri noi. Privesc copacul. Dintr-un labirint haotic, se transforma intr-o poteca.
Ne-am aventurat pe inca o crenguta a copacului. :)
luni, 24 mai 2010
Modelaj in lut - primii pasi spre descoperirea noastra (partea a doua)
De multe ori, atunci cand suntem pusi in fata unei situatii noi, ne apreciem puterile, iar de teama ca nu vom face fata provocarii ne subestimam.
Daca prin fata noastra ar trece succesiv, platouri cu preparate exotice, care de care mai colorate si mai apetisante, s-ar putea sa alegem un platou, doua, iar restul s-ar duce spre campii mai verzi. Oare pragul temei trebuie sa fie setat asa de jos?
Ce am pierde daca am incerca macar cate o felie din torturile care ne trec pe langa noi?
Cate ne-ar lasa un gust dulce si imbietor? Cate ne-ar incarca de energie si de fericire?
Propun un experiment! Hadeti sa facem ceva diferit AZI.
Ce riscam sa pierdem? Oare nu pierdem mai mult dand cu piciorul la o oportunitate?
Este atat de simplu! Si tu poti face primi pasi. :)
Daca prin fata noastra ar trece succesiv, platouri cu preparate exotice, care de care mai colorate si mai apetisante, s-ar putea sa alegem un platou, doua, iar restul s-ar duce spre campii mai verzi. Oare pragul temei trebuie sa fie setat asa de jos?
Ce am pierde daca am incerca macar cate o felie din torturile care ne trec pe langa noi?
Cate ne-ar lasa un gust dulce si imbietor? Cate ne-ar incarca de energie si de fericire?
Propun un experiment! Hadeti sa facem ceva diferit AZI.
Ce riscam sa pierdem? Oare nu pierdem mai mult dand cu piciorul la o oportunitate?
Este atat de simplu! Si tu poti face primi pasi. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)