Exista diverse teorii care definesc felul in care acumulam cunostiinte, in care ne adaptam la societate si modul in care ne dezvoltam personalitatea.
Daca am privi toate cunostiintele din lume ca pe un arbore probabil ca ne-ar gasi un loc pe una dintre ramurile sale.
Sunt oameni care privesc tulpina si raman inmarmuriti langa ea ... o viata.
Sunt oameni care incearca, urca, sar, topaie, se prind de tulpina, dar ajunsi acolo ingheata ... o viata.
Sunt oameni care prind bine trunchiul in brate si il strang cu putere, urca si ajung pe ramuri, isi gasesc un cuib confortabil si raman ... o viata.
Sunt oameni, care ajungi pe ramuri sunt cuprinsi de nesat. Traiesc o viata cu o foame de nepotolit, agatandu-se in continuu de ramuri noi. Urca mereu pe crengi si ramuri noi. Privesc copacul. Dintr-un labirint haotic, se transforma intr-o poteca.
Ne-am aventurat pe inca o crenguta a copacului. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu